metode
Contor de debit termic (HFM)
bazat pe ASTM C518, ASTM C1784, ISO 8301, JIS A1412, DIN EN 12664 și DIN EN 12667
Într-un debitmetru de căldură (HFM), proba de testare este plasată între două plăci încălzite controlate la o temperatură medie a probei și o cădere de temperatură definite de utilizator pentru a măsura căldura care trece prin probă. Grosimea probei (L) corespunde dimensiunii reale a probei sau corespunde grosimii dorite a unei probe compresibile. Fluxul de căldură (Q) prin eșantion este măsurat de două traductoare de flux de căldură calibrate care acoperă o suprafață large de pe ambele părți ale eșantionului.
După atingerea unui echilibru termic, testul este finalizat. Ieșirea transductorului de flux termic este calibrată cu un etalon. Pentru calcularea conductivității termice (λ) se utilizează fluxul termic mediu și rezistența termică R, în conformitate cu legea lui Fourier (a se vedea formulele din dreapta). Transmitanța termică, cunoscută și ca valoarea U, este reciproca rezistenței termice totale. Cu cât valoarea U este mai mică, cu atât capacitatea de izolare este mai bună.
Rezultatele măsurătorilor prin HFM
- Conductivitate termică