Glosar
Caracterizarea API
Caracterizarea API este procesul de evaluare și definire a proprietăților fizico-chimice și biologice ale unui ingredient farmaceutic activ (API). Aceasta implică de obicei identificarea structurii moleculare a medicamentului și a stării sale solide - amorfă sau cristalină, precum și determinarea dimensiunii particulelor, solubilității, stabilității, vâscoelasticității, comportamentului la curgere și activității biologice. Ca etapă fundamentală în formularea farmaceutică, caracterizarea API se realizează prin aplicarea diverselor metode analitice, cum ar fi spectrofotometria UV, cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC), difracția pulberilor cu raze X (XRPD), tehnicile termoanalitice și reologia.
În domeniul analizei termice, calorimetria cu scanare diferențială (DSC) și analiza termogravimetrică (TGA) sunt utilizate pe scară largă pentru caracterizarea proprietăților moleculare și macroscopice ale substanțelor farmaceutice și pentru investigarea compatibilității dintre API și excipienți, care pot fi eventual incluși în produsul farmaceutic final; a se vedea tabelul 1.
Reologia este studiul proprietăților de curgere și deformare ale materiei. Este esențial să se înțeleagă și să se determine vâscozitatea, comportamentul la curgere, proprietățile viscoelastice și stabilitatea substanțelor farmaceutice; a se vedea tabelul 1.
Caracterizarea termică și reologică a API-urilor furnizează informațiile de bază pentru a sprijini dezvoltarea farmaceutică descrisă în diferite farmacopei. În Farmacopeea SUA (USP), de exemplu, capitolul general 891 descrie analiza termică, iar capitolele 911, 912, 913 și 1911 sunt dedicate determinării vâscozității și testelor reologice. Organizațiile internaționale de standardizare, precum American Society for Testing and Materials (ASTM) și Organizația Internațională de Standardizare (ISO) descriu, de asemenea, metode standard de testare a acestor tehnici.
Tabelul 1: Analiza termică aplicată în caracterizarea API
| Proprietate | DSC | TGA | Reologie | |
|---|---|---|---|---|
| Proprietăți moleculare* | solubilitate ideală | x | ||
| higroscopicitate | x | |||
| stabilitate termică | x | |||
| stabilitate oxidativă | x | |||
| începutul descompunerii | x | x | ||
| Proprietăți macroscopice* | Temperaturile și entalpiile de topireEntalpia de fuziune a unei substanțe, cunoscută și sub denumirea de căldură latentă, este o măsură a aportului de energie, de obicei căldură, care este necesară pentru a transforma o substanță din stare solidă în stare lichidă. Punctul de topire al unei substanțe este temperatura la care aceasta își schimbă starea din solid (cristalin) în lichid (topitură izotropică).punct de topire | x | x | |
| entalpia de fuziune | x | |||
| temperatura de tranziție vitroasă | x | x | ||
| depistarea polimorfismului | x | |||
| screeningul sării | x | |||
| puritatea eutectică | x | |||
| vâscozitate | x | |||
| proprietăți vâscoelastice | x | |||
| stabilitatea formulării | x | |||
| punctul de randament | x | |||
| Interacțiuni între substanțe | eliberare de substanțe volatile | x | x | |
| efect de plasticizare | x | |||
| compatibilitate | x | x | ||
| cinetica (termică) | x | x | x |
*Proprietățile moleculare sunt intrinseci și determinate de structura moleculară, în timp ce proprietățile macroscopice sunt cele derivate din interacțiunile intermoleculare.